Ceea ce se ascunde in spatele oglinzii

„Pamantul se cutremura usor sub picioarele mele.Camarazii mei erau impuscati, iar eu nu puteam sa-i ajut in nici un fel.Eram inconjurat de inamici.Erau pretutindeni, iar eu nu aveam cum sa le aflu pozitia decat facand un pas inainte, care va fii bun ori rau. [...] Cateva ore mai tarziu am fost gasit de o echipa de survolare a zonei.Erau atat de uimiti ca am rezistat impuscaturilor si explozia nu m-a afectat incat credeau ca sunt o progenitura a razboiului.Erau gata sa ma impuste pana am reusit sa zic niste cuvinte mici care pana in prezent m-au tinut in viata – ajuta-ma te rog. [...] Ma intrebam daca trebuia sa mor de fapt in fata hotelului.Simteam ca aveam viata prea implinita.Ciudat, foarte, caci am rezistat undeva unde toti au murit.Mi-am pus deseori intrebarea ce rost mai am pe pamant.Pana acum nici un raspuns.
Astept ce-i mai rau, astept orice din partea vietii asteia, de dupa razboi.” [...] Uneori chiar imi doream sa fii murit acolo pe campul de lupta.Trebuia sa fiu tare sa infrunt raul, dar se juca cu mintea mea si gandurile mele ca un copil cu masinutele.Ma simteam altfel fata de altii, cand ma uitam la alti fosti soldati care au supravietuit in razboaie.Tara asta nu m-a ajutat decat sa prind curaj sa infrunt viata asa cum e, iar uneori sa iau o cale alternativa a drumului vietii mele stabilit de acel cineva care simt acum ca nu mai e de partea mea.
M-am apropiat de oglinda din camera mea si nu am vazut nimic special decat un om cu o cicatrice imensa pe fata obtinuta intr-o joaca tampita de copil.Nimic altceva decat carne si oase.Nu sunt erou, doar un soldat care era pe cale sa moara si nu a murit!Asta-i adevarul si il accept."